Dragi lucrători,

Aici public un material pentru toti cei care slujesc pe Dumnezeu sau doresc să facă acest lucru si vreau să subliniez care sunt lucrurile pe care Domnul le cere de la noi.

Pavel spune în mod direct: ”Ce se cere de la ispravnic (lucrător) este să fie găsit credincios în lucrul încredin?at lui” 1Corinteni 4,2

Care sunt lucrurile încredintate nouă?

Biserica merge bine cand celebreaza pe Domnul Isus in public si se zideste prin Duhul Sfant in case.

Strategia Domnului Isus in ucenicie:

Domnul Isus avea coordonatori pentru ucenici: Petru, Iacov si Ioan erau formati special in sensul acesta.

Aceste numere apar in NT (1,12 Matei 10,1 / 120 Fapte 1,15)

Domnul Isus a format primul grup de ucenici, ucenicii la randul lor au avut fiecare ucenici.

De aici deducem care ar trebui să fie rolul lucrătorului, si anume acela de formator de ucenici. Sunt unii frati care vor să predice, si poate nu este gresită această dorintă, pentru că poate avea darul de învătător si chemare de la Domnul, dar dacă el nu este gata să facă si un grup de ucenicie, adică să facă ucenici în mod concret, ori se sustrage de la chemarea în esentă de a face ucenici, ori nu este chemat la lucrare si el vrea doar să iasă în evidentă cu ceva. Putem spune că acest lucru este ca un certificat al oricărui lucrător. Nu înseamnă că un frate oarecare nu poate să dea un îndemn, sau să aibe un cuvânt, ci acest lucru este valabil pentru învătătorii unei lucrări.

A doua implicație este cu privire la acțiunea concertată a grupului cu biserica. Dacă sunt mai mult de două grupuri mici în biserică, ele trebuie să își concerteze eforturile și să lucreze în aceeași direcție. Singurul mod în care grupele vor aduce un aport pozitiv va fi prin armonizarea lor cu scopul bisericii. În acest domeniu, potențialul de unitate sau dezbinare al grupurilor este mare. Tocmai de aceea conectarea liderului de grup la biserică și așezarea lui sub autoritatea bisericii este obligatorie.

Acum având în vedere cele de mai sus Dumnezeu în cuvânt ne spune care ar trebui să fie calitătile unui slujitor (Exod 18,21)

1. Destoinic – asta înseamnă priceput, în stare să învete pe altii, să facă lucrarea respectivă la care s-a angajat. Asta înseamnă să îsi cunoască darul spiritual, să si-l asume si să îl înflăcăreze. Să punem accent nu numai pe sfintenie, ci si pe ungere în lucrare. Să depună muncă de cercetare si să să fie un autodidact. Lucrătorul având în el puterea Duhului Sfânt, are tot ce îi trebuie ca să facă o lucrare să mergă bine, datorită puterii lui Dumnezeu.

2. Temător de Dumnezeu – aici este sfintenia lucrătorului. Aici se pot adăuga toate cerintele din 1Timotei 3. Oamenii care vor să slujească lucrarea lui Dumnezeu trebuie să înteleagă că ei se raportează nu la un om, sau o lucrare, ci la Însusi Dumnezeu. De aceea trebuie să se vadă în viata lui teamă de Dumnezeu. Oamenii care subminează pe altii, sau o lucrare, nu se tem de Dumnezeu, ei se tem de oameni, pe unii îi lingusesc, iar pe altii îi sapă. Frica de Domnul te face curat si corect fată de toti. Dacă esti de la Dumnezeu, atunci totul este pregătit mai dinainte, nu te temi de nimic, El îti pregăteste totul, ca în cazul lui David sau al lui Pavel. Nu s-au temut de nimic, nu au fortat nimic, totul în deplină ascultare si încredere în Dumnezeu.

3. De încredere – de încredere înseamnă a fi om de nădejde. Adică rezistă la presiune, nu îsi schimbă caracterul în cazul ispitelor importante: femeia, banul, puterea. Primeste mustrarea, este smerit, nu nedreptăteste pe văduvă, nu ia mită (nu se lasă lingusit, sedus). Oamenii lui Dumnezeu nu trebuie să fie doar sfinti si priceputi, ci si rezistenti în aceste calităti, pentru că dacă cineva este atât priceput, cât si sfânt, dar la primul test ca căzut, atunci nu este de încredere.

4. Vrăjmas al lăcomiei – aici putem vorbi de sinele lucrătorului, el nu trebuie să fie nerăbdător: repede să fie promovat, repede să aibă roadă, repede să fie pus în drepturi; toate acestea trădează o lăcomie interioară. Să nu fie însetat după slavă, merite, renume, acestea fac referire tot la lăcomie, care are la bază păcatul cel mai mare – mândria. Si atunci când lucrătorul este prea pretentios, asta nu e bună, asta nu merge, nu asa, ci asa; este tot un semn al lăcomiei de a se face numai asa cum vrea el, si este tot din mândrie. Răbdarea, bunătatea si dragostea trebuie să însotească pe lucrător prin puterea Duhului Sfânt.

Dumnezeu să încununeze pe fiecare lucrător cu multă ungere si rod!