Dragi frati si surori,

Scriu aici un material pentru noi credinciosii, ca un îndrumar pentru ceea ce ar trebui făcut de fiecare din noi. Domnul spune că ne-a lăsat liberi, dar ne spune să nu facem din libertatea aceasta o pricină ca să trăim pentru firea pământească. Galateni 5,13. Aici sunt învătăturile care ne privesc pe noi membrii credinciosi ai bisericii nou testamentale a Domnului Isus Hristos. Aceste cuvinte le vom lua din Fapte 2,42 unde spune:

1. Ei stăruiau în învătătura apostolilor – ce se cere de la frati este să stăruiască în Scripturi, din perspectiva Noului Testament (învătătura apostolilor). Se cere de la noi acum este să fim oameni ai Scripturilor. Să nu mai fim purtati de orice vânt de învătătură, ci să credem Cuvântul. De nimic nu are nevoie mai mult biserica lui Hristos decât de Cuvâtul lui Dumnezeu. Unii spun că are nevoie de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt are o Carte pe care a inspirat-o. Dacă vrem să fim plini de Duhul Sfânt, stunci trebuie să fim plini de cartea Lui. În Efeseni 6 Sabia Duhului si Cuvântul lui Dumnezeu este acelasi lucru. Vedem sabia Duhului sau a Cuvântului în mâna Domnului Isus si în pustie atunci când rostea: ”este scris!”

Iară rolul pe care trebui să îl joace cuvântul în viata credinciosului:

Cuvântul adevărului este locomotiva. Nimic nu trebuie să ne conducă decât adevărul si cuvântul. Credinta, este ceea ce face cuvântul cu efect pentru viata noastră si tot ce este în Cuvânt: jertfa lui Hristos, voia lui Dumnezeu, toată lucrarea Duhului Sfânt. Sentimentul acea parte asa de importantă din noi vine si îti face bine lucrarea atunci când primele două sunt îndeplinite bine. Noi nu suntem condusi de sentimente, nici de credintă, ci de Cuvântul pe care îl credem si apoi ajungem să îl simtim.

2. Ei stăruiau în legătura frătească – aceasta este dragostea frătească. Să participăm cu totii în biserica la serviciul divin în închinare, dar să participăm fiecare si la un grup mic de ucenicie: fie tineret, fie familisti, fie lucrători, surori, juniori etc. Indiferent de specificul grupului este foarte important să fii parte într-un grup de ucenicie. Domnul a investit atât timp în multimi, cât a investit si în cei doisprezece ucenici. Însă aceste grupe mici trebuie să fie în armonie cu întreaga biserică, adică să respecte principiul autoritătii, să fie stiut si acceptat de pastor si lucrători. La grup de ucenicie lucrarea este alta, în adunare lucrarea este de slujire, de închinare, zidire; în grupul de ucenicie rolul este de crestere, de sfintire, de întărire. În adunare nu se poate acest lucru asa ca în grup mic. Unii oameni nu se simt bine în grup mic, motivul poate fi adesea caracterul, pentru în grup mic nu poti fi anonim mult timp. Grupul mic trebuie să aibă întotdeauna la baza lui Cuvântul. Ne întâlnim în jurul cuvântului.

Cateva reguli de grup mic:

1. Concentrati-vă pe cuvânt si rugăciune.

2. Este bună frecventa săptămânală, pentru că dacă se mai lipseste, nu trece luna până la următoarea întâlnire. Astfel nu se răceste sufletul, se mentine legătura si cresterea este posibiliă.

3. Când lipsesti odată, este neapărat să nu îti permiti să o faci si următoarea dată, pentru că apoi te simti străin, apoi chiar vinovat si dai înapoi. (Sunt exceptii: concediu, sănătate, situatii speciale).

4. Să fim îngăduitori cu toti, să acceptăm, să avem răbdarea cu dezvoltarea fiecăruia, să trăim în dragoste.

5. Să căutăm să avem propria noastră slujire, a grupului respectiv: vizite, cântări, mijlocire, alte proiecte sau actiuni.

3. Ei stăruiau în frângerea pâinii – aceasta este relatia noastră cu Domnul Isus. Domul ne-a poruncit să frângem pâinea (Cina Domnului ) în amintirea Lui. Când facem acest lucru trebuie să ne cercetăm pentru că stăm în părtăsie cu Domnul si El este sfânt. Acum la cină pot participa numai acei ce au încheiat legământ cu Domnul în apa botezului, cum vedem în versetul Fapte 2,41. Biserica primară stăruia în relatia cu Domnul. Aceasta este o prioritate pentru fiecare din noi, nu este vorba doar de Cina Domnului, ci este vorba de formarea caracterului nostru, este vorba de îmbunătătirea continuă a acelor domenii din viata noastră care necesită asta. Împreună cu fratii, înaintea Domnului în taină. Să stim că doar relatia cu Domnul ne întăreste cu adevărat si în mod decisiv. Toate celelalte lucruri sunt pe locul doi, părtăsia si lucrarea. Noi avem o relatie cu Dumnezeu si aceasta este cea mai importantă. Este o relatie personală, nu doar colectivă, si suntem gata să spunem ca Iosua: ”alege-ti astăzi cui vreti să slujiti, cât despre mine si casa mea, vom sluji Domnului” Iosua 24,15. Această relatie a noastră cu Domul va sustine tot ce facem noi în Biserica lui Hristos. Când cineva greseste, eu voi sustine de dragul lui Hristos, în frică de Hristos. Noi facem voia lui Dumnezeu aici, nu a unui om, chiar dacă Domnul rânduieste oameni. Noi din această relatie cu Dumnezeu prin Isus Hristos si Duhul Sfânt ne tragem toată puterea pentru orice facem atât în biserică, cât si în viata noastră particulară.

4. Ei stăruiau în rugăciuni – rugăciunile sunt vârful de lance al relatiei noastre cu Dumnezeu, si deci puterea cea mare pe care Dumnezeu a lăsat-o în viata credinciosului. Rugăciunea nu este toată relatia noastră cu Dumnezeu, ci cea mai importantă parte. Relatia cu Dumezeu implică mult mai mult: ascultare concretă, disciplină spirituală si de viată, frecventarea adunării si a grupului de ucenicie, atitudine duhovnicească, perseverentă etc. Rugăciunea însă le sustine substantial pe toate acestea. Rugăciunea se face atât în public, cât si singur. Te rogi bine în public dacă te rogi bine singur. Rugăciunea se face pe paza Cuvântului, în sfintenie, sinceritate si seriozitate în Numele Domnului. Dumnezeu nu este interesat asa de mult de cuvintele noastre, oricum sunt limitate înaintea Lui, El este mai interesat de atitudinea inimii, de credinta noastră. Când te rogi lui Dumnezeu nu trebuie să repeti de mai multe ori un lucru, Domnul întelege de prima dată. A stărui înseamnă să cerem să împlinească un lucru important, stând in fata Lui mai mult timp cu acea cauză, dar a repeta de multe ori un lucru, poate insemna necredintă sau nechibzuintă, (borboroseală – Matei 6,7) acestea nu plac lui Dumnezeu, îl putem ofensa prin asta. La fel si când cerem iertare, nu trebuie să repeti de mai multe ori, trebuie să ai încredere în bunătatea Lui si caracterul Lui, si să nu mai păcătuiesti.

• Pentru ca un om să devină membru în biserică este necesar să mărturisească legământul cu Domnul în apa botezului, sau să frecventeze trei luni biserica după ce depune cerere de transfer.