Atunci când au adus la Domnul Isus pe un om surdo-mut, Domnul Isus a făcut anumite lucruri deosebit de alte împrejurări. I-a pus mâinile în urechi, salivă pe limbă, a suspinat, s-a uitat în sus și a spus ”Deschide-te!”.

Mai întâi vreau să subliniez că bolnavul avea o condiție specială. El nu putea să audă, dar nici nu putea să vorbească. El este o ilustrație fidelă a păcatului. Atunci când păcătuim, nu Îl mai auzim pe Dumnezeu și nici pe cei din jurul nostru, dar mai rău este că nici nu putem formula ce avem ca să cerem ajutor. Slăvit să fie Dumnezeu că pentru acel surdo-mut a mijlocit prietenii lui! Să ne înconjurăm și noi de oameni care se roagă pentru noi și noi înșine să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ajutor după cum știe El, căci adesea nu știm cum să ne rugăm.

Domnul face toate aceste semne speciale pentru a capta atenția unui surdo-mut. Dacă ne uităm cu atenție vedem limbajul unui surdo-mut, semne cu mâinile, suspin, privire în sus, gesturi prin care comunică în general surdo-muții. Asta ne învăță pe noi că oricât de bolnavi am fi, căzuți, sau trântiți, Domnul tot așteaptă să facem și noi ceva. El va încerca să se coboare la tine jos, și o va face să știi. Tu trebuie să Îl privești și să răspunzi la ceea ce va face El.

În final înțelegem că omul a putut fii vindecat pentru că Domnul a lucrat în mod deosebit cu El, solicitându-i atenția, credința. Domnul fiecărui bolnav are să îi spună ceva, să îi ceară ceva: Ce vrei să îți fac? De când este așa? Dați piatra la o parte! Dute și să nu mai păcătuiești! Dacă nu putem ajunge la un suflet cu Evanghelia, adesea este pentru că încă nu am făcut totul, încă nu ne-am potrivit acelui suflet. Domnul așa proceda! Dacă vom face și noi așa, vom câștiga mai multe suflete!

Apostolul Pavel a învățat și el acest adevăr de la Domnul după cum spune:

”Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.” (1 Corinteni 9:19)

Să fiți binecuvântați!

Florin Stoica