În pilda semănătorului Domnul Isus ne îndeamnă să facem câteva lucruri cu viața noastră spirituală:

În primul rând ne învață să nu fim indiferenți– aceasta este sămânța căzută la margine de drum, pe care au venit și a luat-o păsările. Să nu avem inima tare, în așa fel ca sămânța cuvântului să nu pătrundă în noi, astfel păsările să vină să o fure. Dacă nu primești cuvântul în tine, vor veni gânduri, oameni, ocazii care vor face să dispară acel cuvânt sădit în tine.

În al doilea rând să nu fim superficiali – dacă tot primim cuvântul, să nu îl primim ieftin și ușor. Sămânța căzută între stânci a încolțit, dar pentru că nu avea rădăcini adânci, când a ieșit soarele s-a ofilit. Acesta este entuziasmul ușor. Să nu fim așa cu Dumnezeu, dacă tot primim ce spune el, să o facem până la capăt, și când va fi bine și când va fii mai greu.

În al treilea rând să nu fim prinși cu lumea – aceasta este sămânța căzută între spini, unde sămânța nu a putut să crească, pentru că îngrijorările și poftele lumii au înecat-o. Tu poate vrei să mergi cu Dumnezeu, dar dacă nu te dezlegi de lume, ea te va ține legată cu sarcinile și legăturile ei așa încât să nu mai poți să aduci rod pentru Dumnezeu.

În cele din urmă să aducem roadă în răbdare – sămânța căzută în pământ bun aduce roadă în răbdare. Să fim încredințați că am găsit Calea. El, Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Să rămânem ferm alipiți de El, astfel ca la vremea potrivită să fim plin de roada sfințeniei și a uceniciei.

Să fiți binecuvântați!

Florin Stoica