LECȚIA II – CAP. 7
ADEVĂRATUL DISCERNĂMÂNT
“Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea
care duce la pierzare, șimulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este
poarta, îngustă este calea care duce la viață,
șiputini sunt cei ce o află.”
(Mt 7:13–14).
Cărturarii și fariseii se făceau vinovați de o judecată greșită față de ei
înșiși, față de alții și față de Domnul. Falsa lor neprihănire i-a condus
la falsă judecată. Acest lucru a făcut ca Domnul să își încheie predica
de pe munte cu un discurs despre judecată.
LUNI – Citește: Matei 7,1-6
Judecata începe cu noi înșine. Domnul nu ne îngăduie să judecăm pe
alții, pentru a nu discrimina. Dragostea creștină nu este oarbă (Filipeni
1,9-10). Persona care crede tot ce aude și acceptă tot ce i se spune
pentru a fi spiritual, va experimenta confuzie și mari pierderi
spirituale. Înainte ca să judecăm pe alții trebuie să ne judecăm pe noi
înșine.Dacă noi ne judecăm pe noi înșine vom fi gata de judecata lui
Dumnezeu. Fariseii nu se gândeau că vor fi trași la socoteală pentru
ceea ce au făcut ei altora. Pasajul paralel în Luca 6,37-38 este de
ajutor. Nu doar Dumnezeu ne va judeca la final pentru ce am făcut,
dar și oamenii ne judecă în prezent, iar noi primim de la oameni exact
ceea ce le dăm. Vom primi înapoi, exact cum am judecat și măsura în
care am judecat. Noi vom culege exact ceea ce am semănat. Domnul
folosește ilustrația ochiului, pentru că este organul cel mai senzitiv din
9
corpul uman. Omul care are o bârnă în ochiul lui și caută să scoată
paiul din ochiul fratelui lui, este într-adevăr ridicol. Dacă noi nu ne
mărturisim păcatele ca să fim curățați de ele, vom fi orbi și nu vom
putea vedea clar ca să ajutăm pe alții. Fariseii vedeau păcatele din alți
oameni, dar nu vedeau păcatele din viața lor.
Nimeni din noi nu are dreptul să judece pe altul. Ești de acord?
De ce da? De ce nu?
MARȚI – Citește: Matei 7,7-12
Noi trebuie să ne rugăm pentru călăuzire și direcție. Dacă lipsește
cuiva înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu (Iacov 1,5). Solomon
a avut priceperea să ceară înțelepciune de la Dumnezeu ca să poată să
judece pe poporul său, Israel, iar Domnul i-a răspuns în mod unic
(1Împ. 3,3). Dacă avem discernământ, trebuie să ne rugăm lui
Dumnezeu să ne arate mereu voia Sa. Regula de aur spune să facem
altora tot ce voim să ne facă ei nouă. Dacă facem asta nu vom face
nimic care să facă rău cuiva, după cum nici noi nu vrem să ni se facă
nouă rău. Însă trebuie să știm că a practica regula de aur, se cere un
preț. Dacă noi dorim binele lui Dumnezeu altora și ei îl resping, ei se
vor întoarce împotriva noastră. Noi suntem sare și lumină, iar în
anumite condiții acestea două deranjează, irită, numai când sunt
primite acestea devin o binecuvântare.
Ce are de a face regula de aur cu a judeca pe alții?
10
MIERCURI – Citește: Matei 7,13-14
Pentru că sunt falși profeți în lume, trebuie să fim atenți să nu fim
înșelați. Însă cea mai mare înșelare, este înșelarea de sine. Cărturarii și
fariseii trăiau această înșelare, crezându-se pe ei neprihăniți, iar pe
ceilalți îi vedeau păcătoși. Este posibil ca oamenii să asculte învățătura
corectă, să urmeze regulile corecte și totuși să nu fie mântuiți. Domnul
folosește două ilustrații pentru a ne ajuta cum să ne judecăm pe noi și
pe alții. Domnul vorbește de calea cea largă și calea cea îngustă.
Mulțimea celor ce merg pe calea largă, nu înseamnă că acea cale este
mai bună. Numărul nu este relevant pentru adevăr, ci dreptatea face
relevant adevărul. Un test al adevăratei credințe este acesta: „te costă
pe tine credința ceva?” Dacă nu te costă, atunci nu este adevărata
credință. Unii oameni care spun că ei cred în Isus, nu au renunțat
niciodată la nimic, iar acest lucru va fi pus la încercare, și atunci se va
dovedi dacă ei cred cu adevărat. Isus ne spune de calea îngustă că este
grea. Noi nu putem merge pe două căi în două direcții diferite în
același timp.
Cum ne poate spune costul în viața creștină și viața schimbată,
dacă suntem în Hristos sau nu?
11
JOI – Citește: Matei 7,15-16
Întrebarea care se pune este aceasta: „Mi-a schimbat viața decizia mea
pentru Hristos?” Falșii profeți care vestesc false doctrine, nu pot
produce decât falsă neprihănire (Fapte 20,29). Roadele lor sunt false și
nu pot rămâne. Cu cât ne apropiem mai mult de ei, cu atât le vedem
falsitatea vieții și a doctrinei. Ei se slăvesc pe ei, nu pe Hristos. Iar
rodul lor este să exploateze pe alții, nu să îi edifice. Un om care
urmează un fals profet, niciodată nu va experimenta o viața schimbată.
Oamenii trebuie să vadă asta înainte să fie prea târziu.
Care este adevăratul test pentru credința creștină?
VINERI – Citește: Matei 7,17-20
Pilda celor doi pomi ne arată că adevărata credință produce roade
pentru slava lui Dumnezeu. Toți pomii din natură produc roade după
soiul lor. La fel acest lucru este valabil și în domeniul spiritual.
Roadele bune vin de la pomii buni, iar roadele rele vin de la pomii răi.
Pomii care nu aduc roadă bună, sunt tăiați și aruncați în foc. „Deci
după roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7,20). De asemenea Domnul
atrage atenția că important este lăuntrul tău, dacă ești născut din nou,
sau nu, dacă ești om nou, sau om firesc. Dacă nu ești întors cu
adevărat la Dumnezeu, te poți strădui să faci o sumedenie de lucruri,
dar roada ta tot rea va fi, pentru că natura ta este rea. De aceea este așa
12
de importantă venirea la Hristos, încheierea legământului cu El, pentru
că asta arată un accent pe identitate și nu pe practici religioase.
Ce fel de roade produce un creștin? Exemple.
SÂMBĂTĂ – Citește: Matei 7,21-29
După ce Domnul vorbește de cele două căi și de cei doi pomi, Domnul
încheie predica prin a arăta două tipuri de constructori ai caselor lor.
Aceste două case reprezintă finalul vieții de credință, când Domnul va
arăta totul la judecată. Sunt falși profeți care fac calea ușoară pentru
oameni să intre, dar la finalul lucrării este distrugerea. Finalul testului
nu este ce cred eu însumi despre mine sau ce crede altul despre mine,
ci ceea ce spune Dumnezeu despre mine. Cum ne putem pregăti
pentru această judecată? Făcând voia lui Dumnezeu! Urmând voia Lui
și testându-ne credința. Testul nu este a spune: „Doamne, Doamne!”,
ci a face voia lui Dumnezeu. Ce ușor este să înveți un vocabular
creștin sau chiar să memorezi Biblia, și totuși să nu faci voia lui
Dumnezeu?
Cum ilustrează casa pe stâncă și casa pe nisip biserica de astăzi?