Lupta dintre fire și Duh este lupta cea mai lungă și probabil cea mai importantă a vieții, ea este arătată în Galateni 5, 16-26. Firea intră uneori pe pilot automat și noi cu greu ne dăm seama. Cel mai important în această luptă este să înțelegem bine cum lucrează firea, spre deosebire de cum lucrează Duhul lui Dumnezeu. Al doilea război mondial și-a schimbat cursul în momentul în care Winston Churchill a învățat să decodifice informațiile secrete ale lui Hitler. De atunci era întâmpinată fiecare miscare a adversarului, iar acesta nu a mai avut câștig de cauză. La fel este și în lupta noastră. Biblia în acest caz ne oferă informațiile necesare pentru această bătălie.

Firea o moștenim de la naștere (Efeseni 2,1), Duhul însă nu îl avem decât dacă suntem născuți din nou. De aceea cel mai important lucru în viață pentru om este să înțeleagă că împotriva firii nu poți să lupți singur, decât prin Duhul Sfânt. Iar ca să ai Duhul Sfânt trebuie să vii la Hristos ca să fii născut din nou. Acest adevăr este vital de înțeles. Acum înțelegem de ce există atâta dezamăgire în lume și alergătură după vânt, pentru că oamenii cred că pot prin propriile puteri să își învingă firea. Oare câte vieți nu se risipesc, câți ani nu sunt pierduți în zadar datorită acestei minciuni.

Dacă situația ta este aceea de creștin, dar nu înțelegi încă ceva. Apostolul ne spune să facem următorul lucru: Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.  (Galateni 5:16). Acest lucru trebuie împlinit la nivel de caracter (umblați!), nu sporadic și nici pentru un motiv anume, motivul trebuie să fie Dumnezeu și atât. Iar ascultare trebuie să fie întocmai. Adesea prin expresia ”voi încerca, voi face tot ce pot”, expresie pe care cei mai mulți o văd bună, noi ajungem să nu facem ce ne spune Dumnezeu. Când mergem la medic și primim rețetă, nu spunem: ”voi încerca”, medicul nu va fi mulțumit niciodata cu răspunsul acesta și noi știm asta, e vorba de sănătate, de moarte în cele din urmă. De acolo plecăm într-un singur fel: ”așa voi face”. Cred că mulți știți că aceasta este definiția cuvântului pe care îl spunem noi adesea ”Amin!” Aceasta este ascultarea care ne dă biruință asupra fierii!

Domnul să vă binecuvinteze!

Florin Stoica

La începutul evangheliei lui Matei ne este prezentată spita neamului Domnului Isus Hristos după Iosif. În Luca este prezentată spița neamului după Maria, de aceea sund diferențe.

Evanghelistul Matei ne spune:

”de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.  (Matei 1:17)”

Toată această simetrie ne învață ceva despre Dumnezeu:

1. Că Dumnezeu este ordonat – nu face nimic la întâmplare. Chiar dacă uneori slujitorii, sau oamenii lui Dumnezeu nu fac voia lui Dumnezeu, există totuși o ordine în tot ce face Dumnezeu. Uitați-vă cât de egal a rânduit Dumnezeu lucrurile de la Avraam la David, de la David în Babilor și din Babilor până la Hristos.
2. Că Dumnezeu este echilibrat – Chiar dacă aceste perioade am putea să le notăm ca și valoare: De la Avraam, avem patriarhii, de la David avem câțiva împărați, parcă am spune că nu sunt așa de importanți ca în prima perioadă, iar din Babilon avem și mai puține exemple: Daniel, Ezra, Neemia etc. Cu toate că noi am putea să le cântărim în mintea noastră, aceste perioade sunt echilibrate în planul lui Dumnezeu, egale ca și număr de neamuri. Dumnezeu este un Dumnezeu al egalității, al acelorași drepturi pentru toți.
3. Că Dumnezeu este în control – Chiar dacă unii oameni au trădat, l-au lepădat pe Dumnezeu, foarte interesant este de observat că Dumnezeu nu a pierdut controlul, el și-a numărat în continuare numărul de neamuri. Asta aduce un plus de admirație și închinare la adresa lui Dumnezeu, pentru că El nu pierde controlul planului său dacă eu mă pun împotrivă și chiar am libertatea de la El să fac ce vreau. Lucrurile acelea mă vor afecta pe mine, dar nu pe Dumenzeu. El este în control tot timpul, a fost și atunci când cu potopul, a fost și pe vremea lui Absalom, a fost și pe vremea Esterei, așa este și acum pe vremea decadenței morale tot mai mari și mai legiferate a generației noastre.

Să fim credincioși lui Dumnezeu cu încredere, nimic nu se pierde din ceea ce faci pentru Dumnezeu, ci totul se adună într-o cunună veșnică de slavă!

Să fiți binecuvântați!