Atunci când au adus la Domnul Isus pe un om surdo-mut, Domnul Isus a făcut anumite lucruri deosebit de alte împrejurări. I-a pus mâinile în urechi, salivă pe limbă, a suspinat, s-a uitat în sus și a spus ”Deschide-te!”.

Mai întâi vreau să subliniez că bolnavul avea o condiție specială. El nu putea să audă, dar nici nu putea să vorbească. El este o ilustrație fidelă a păcatului. Atunci când păcătuim, nu Îl mai auzim pe Dumnezeu și nici pe cei din jurul nostru, dar mai rău este că nici nu putem formula ce avem ca să cerem ajutor. Slăvit să fie Dumnezeu că pentru acel surdo-mut a mijlocit prietenii lui! Să ne înconjurăm și noi de oameni care se roagă pentru noi și noi înșine să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ajutor după cum știe El, căci adesea nu știm cum să ne rugăm.

Domnul face toate aceste semne speciale pentru a capta atenția unui surdo-mut. Dacă ne uităm cu atenție vedem limbajul unui surdo-mut, semne cu mâinile, suspin, privire în sus, gesturi prin care comunică în general surdo-muții. Asta ne învăță pe noi că oricât de bolnavi am fi, căzuți, sau trântiți, Domnul tot așteaptă să facem și noi ceva. El va încerca să se coboare la tine jos, și o va face să știi. Tu trebuie să Îl privești și să răspunzi la ceea ce va face El.

În final înțelegem că omul a putut fii vindecat pentru că Domnul a lucrat în mod deosebit cu El, solicitându-i atenția, credința. Domnul fiecărui bolnav are să îi spună ceva, să îi ceară ceva: Ce vrei să îți fac? De când este așa? Dați piatra la o parte! Dute și să nu mai păcătuiești! Dacă nu putem ajunge la un suflet cu Evanghelia, adesea este pentru că încă nu am făcut totul, încă nu ne-am potrivit acelui suflet. Domnul așa proceda! Dacă vom face și noi așa, vom câștiga mai multe suflete!

Apostolul Pavel a învățat și el acest adevăr de la Domnul după cum spune:

”Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.” (1 Corinteni 9:19)

Să fiți binecuvântați!

Florin Stoica

Suntem la început de an și calendarul de predicare este în Geneza. Săptămâna aceasta vorbim din Geneza 28, unde Iacov vede scara cerului într-un vis.

În versetul 10 vedem mai întâi că Iacov fugea de mânia lui Esau – De aici deducem că ceea ce facem astăzi dictează viitoul nostru. Iacov era singur într-un câmp și urma să doarmă cu capul pe o piatră, de ce? Pentru că faptele lui îl adusese aici. Să luăm seama la ceea ce facem, că atungi când facem rău, viitorul nostru este mai limitat, când facem bine, suntem mai liberi. Iacov era limitat să nu mai doarmă în casa tatălui său, pentru că greșise înaintea lui Esau.

În versetul 12 avem vizul lui Iacov – Din visul acesta învățăm în primul rând că cerul și pământul nu sunt fără o legătură între ele. Există o cale spre cer, Isus Hristos! Sunt oameni care trăiesc de ca și cum pământul nu mai are nici o șansă, nici o legătură cu cerul. Acest lucru nu este adevărat, trebuie doar să căutăm din toată inima. Apoi vedem îngerii urcând și coborând. Asta ne arată că Dumnezeu își trimite zilnic slujitorii lui să lucreze pentru cei ce sunt pe calea mântuirii, noi însă trebuie să îi identificăm și să îi urmăm.

În versetul 13 Dumnezeu îi vorbește lui Iacov – Pământul acesta ți-l voi da ție! Trebuie să spunem că nu îl dăduse nici lui Avraam, deși îi promisese, nici lui Isaac, nici lui Iacov avea să nu i-l dea, și 400 de ani fii lui nu îl primesc, dar… după 440 de ani prin Iosua Dumnezeu își împlinește făgăduința! Chiar dacă întârzie, ceea ce ți-a spus Dumnezeu, așa va fi, să nu te îndoiești niciodată! I-a primis că sămânța lui fa fii ca pulberea pământului. Din nou subliniem că evreii niciodată nu au fost mulți pe pământ, dar… de la Hristos în sus, cei ce se numesc fii lui Iacov spirituali, dar reali, sunt ca pulberea pământului pe pământ, mai numeroși decât poporul Chinez.

În versetul 20-22 Iacov face un jurământ lui Dumnezeu – Dacă Dumnezeu îl va păzi, dacă Dumnezeu va îngriji de el, și dacă Dumnezeu îl va duce în pace în casa tatălui său, atunci se va preda pe de plin lui Dumnezeu. Adică Domnul va fi Dumnezeul lui. Fraților, de fapt, atunci când ne predăm Domnului, doar atunci noi primim protecție cu adevărat: Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. (Ioan 10:28), atunci primim cele necesare: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33) și atunci vom ajunge în casa tatălui nostru: În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. (Ioan 14:2)

Să ne predăm deplin lui Dumnezeu!

Dragi frați și surori,

suntem la început de an 2016. Ași vrea să întăresc ce este cel mai important pentru fiecare dintre noi potrivit cuvântului. Dumnezeu ne-a dat multe făgăduințe în cuvântul Său și toate în El sunt ”da” și ”Amin”. (2Corinteni 1,20) Viteza cu care aceste făgăduințe se împlinesc în viața noastră depinde de patru lucruri în general (Fapte 2,42):

Cuvântul – Fiecare biserica are o metodă de citit, un principiu, un plan. Vă propun anul acesta să citim cu toții cel puțin cinci capitole pe zi. Cei ce vor mai mult, sunt liberi să o faca. Dacă vom citi în felul acesta, mintea noastră se va umple de gândurile lui Dumnezeu, vom fii mai tari în ispite și în îngrijorări, vom lua decizii mai înțelepte! Aceste capitole pot fi citite în cincisprezece minute, aproximativ. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.(Coloseni 3:16)

Părtășia – Frații mei, nu este bine să nu venim vinerea tot anul la biserică! V-o spun cu dragoste și respect. Nu este bine că sunt îngăduitor cu asta. Ar trebui să venim fiecare măcar înaintea Cinei vineri la rugăciune! Felicit pe cei de lucrează în schimburi, iar când pot vin la adunare! Dacă vii duminică dimineața și nu vii seara, personal, cred că nesocotești închinarea pe care ai avut-o dimineață! Nu duci la bun sfârșit ce ai început de dimineață cu Dumnezeu! Nu vorbesc aici de excepții, sau deplasări din oraș. O mare binecuvântare sunt cei implicați în diverse grupe mici, felicitări! Părtășia este iubirea de frați, este porunca aceea specială încredințată ucenicilor – Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. (Ioan 13:34)

Frângerea pâinii – Asta presupune sfințenie. Să veghem asupra noastră să nu păcătuim sub nici o formă. Binecuvântările sunt valabile doar pentru aceia ce trăiesc în ascultare și curăție. Să nu ne mâniem, să nu cârtim, să luăm toate lucrurile ca din mâna lui Dumnezeu și să lăsăm în cele din urmă toate lucrurile în mâna lui Dumnezeu, să nu ne încărcăm cu un păcat din pricina altora. Să facem voia lui Dumnezeu în toate lucrurile, dar să lăsăm rezultatele în seama lui Dumnezeu. Dumnezeu va răsplăti tuturor la fir de păr. Să nu fim nemulțumiți și să ne ferim de cei răi! Să nu uităm ce ne spune Dumnezeu: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”! (1 Petru 1:16)

Rugăciune – Rugăciunea este puterea credinciosului. Studiul este slovă moartă dacă nu este rugăciunea. Rugăciunea nu înseamnă nici o acțiune, ideea este să facă Dumnezeu ceva pentru noi. Important este cât stai înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu i-a spus lui Petru ce să facă atunci când se roagă, l-a întrebat doar atât: „Simone… Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?” (Marcu 14:37) Dumnezeu înțelege și cuvintele, atitudinile și suspinurile noastre. Haideți să ne propunem în anul acesta ca fiecare din noi, să ne rugăm cel puțin un ceas. Cine dorește, poate să împartă acest timp, dar eficiența maximă este să fie un ceas legat. Găsiți-vă timpul potrivit, dimineața, sau seara, sau la prânz undeva, dar să fiți într-un loc ferit, în care să nu puteți fi deranjați măcar un ceaș. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii. (1 Petru 4:7)

În lipsa acestor lucruri, Dumnezeu uneori intervine cu necaz, încercare, pentru a ne apropia de Sine și ca să nu fim judecați odată cu lumea. (1Cor. 11, 30-32) Binecuvântarea e mai bogată atunci când avem un duh de bunăvoință.

Este bine ca relația noastră cu Dumnezeu să fie concretă, măsurabilă, palpabilă, de aceea am căutat să fiu cât mai explicit. Vremurile sunt așa de tulburi la nivel internațional, cea mai bună reacție din partea noastră este să ne apropiem și mai mult de El. …cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! (Apocalipsa 22:11)

Domnul să vă binecuvinteze pe toți!

Cu dragoste în Hristos,

Florin Stoica

În pilda semănătorului Domnul Isus ne îndeamnă să facem câteva lucruri cu viața noastră spirituală:

În primul rând ne învață să nu fim indiferenți– aceasta este sămânța căzută la margine de drum, pe care au venit și a luat-o păsările. Să nu avem inima tare, în așa fel ca sămânța cuvântului să nu pătrundă în noi, astfel păsările să vină să o fure. Dacă nu primești cuvântul în tine, vor veni gânduri, oameni, ocazii care vor face să dispară acel cuvânt sădit în tine.

În al doilea rând să nu fim superficiali – dacă tot primim cuvântul, să nu îl primim ieftin și ușor. Sămânța căzută între stânci a încolțit, dar pentru că nu avea rădăcini adânci, când a ieșit soarele s-a ofilit. Acesta este entuziasmul ușor. Să nu fim așa cu Dumnezeu, dacă tot primim ce spune el, să o facem până la capăt, și când va fi bine și când va fii mai greu.

În al treilea rând să nu fim prinși cu lumea – aceasta este sămânța căzută între spini, unde sămânța nu a putut să crească, pentru că îngrijorările și poftele lumii au înecat-o. Tu poate vrei să mergi cu Dumnezeu, dar dacă nu te dezlegi de lume, ea te va ține legată cu sarcinile și legăturile ei așa încât să nu mai poți să aduci rod pentru Dumnezeu.

În cele din urmă să aducem roadă în răbdare – sămânța căzută în pământ bun aduce roadă în răbdare. Să fim încredințați că am găsit Calea. El, Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Să rămânem ferm alipiți de El, astfel ca la vremea potrivită să fim plin de roada sfințeniei și a uceniciei.

Să fiți binecuvântați!

Florin Stoica

Lupta dintre fire și Duh este lupta cea mai lungă și probabil cea mai importantă a vieții, ea este arătată în Galateni 5, 16-26. Firea intră uneori pe pilot automat și noi cu greu ne dăm seama. Cel mai important în această luptă este să înțelegem bine cum lucrează firea, spre deosebire de cum lucrează Duhul lui Dumnezeu. Al doilea război mondial și-a schimbat cursul în momentul în care Winston Churchill a învățat să decodifice informațiile secrete ale lui Hitler. De atunci era întâmpinată fiecare miscare a adversarului, iar acesta nu a mai avut câștig de cauză. La fel este și în lupta noastră. Biblia în acest caz ne oferă informațiile necesare pentru această bătălie.

Firea o moștenim de la naștere (Efeseni 2,1), Duhul însă nu îl avem decât dacă suntem născuți din nou. De aceea cel mai important lucru în viață pentru om este să înțeleagă că împotriva firii nu poți să lupți singur, decât prin Duhul Sfânt. Iar ca să ai Duhul Sfânt trebuie să vii la Hristos ca să fii născut din nou. Acest adevăr este vital de înțeles. Acum înțelegem de ce există atâta dezamăgire în lume și alergătură după vânt, pentru că oamenii cred că pot prin propriile puteri să își învingă firea. Oare câte vieți nu se risipesc, câți ani nu sunt pierduți în zadar datorită acestei minciuni.

Dacă situația ta este aceea de creștin, dar nu înțelegi încă ceva. Apostolul ne spune să facem următorul lucru: Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.  (Galateni 5:16). Acest lucru trebuie împlinit la nivel de caracter (umblați!), nu sporadic și nici pentru un motiv anume, motivul trebuie să fie Dumnezeu și atât. Iar ascultare trebuie să fie întocmai. Adesea prin expresia ”voi încerca, voi face tot ce pot”, expresie pe care cei mai mulți o văd bună, noi ajungem să nu facem ce ne spune Dumnezeu. Când mergem la medic și primim rețetă, nu spunem: ”voi încerca”, medicul nu va fi mulțumit niciodata cu răspunsul acesta și noi știm asta, e vorba de sănătate, de moarte în cele din urmă. De acolo plecăm într-un singur fel: ”așa voi face”. Cred că mulți știți că aceasta este definiția cuvântului pe care îl spunem noi adesea ”Amin!” Aceasta este ascultarea care ne dă biruință asupra fierii!

Domnul să vă binecuvinteze!

Florin Stoica

La începutul evangheliei lui Matei ne este prezentată spita neamului Domnului Isus Hristos după Iosif. În Luca este prezentată spița neamului după Maria, de aceea sund diferențe.

Evanghelistul Matei ne spune:

”de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.  (Matei 1:17)”

Toată această simetrie ne învață ceva despre Dumnezeu:

1. Că Dumnezeu este ordonat – nu face nimic la întâmplare. Chiar dacă uneori slujitorii, sau oamenii lui Dumnezeu nu fac voia lui Dumnezeu, există totuși o ordine în tot ce face Dumnezeu. Uitați-vă cât de egal a rânduit Dumnezeu lucrurile de la Avraam la David, de la David în Babilor și din Babilor până la Hristos.
2. Că Dumnezeu este echilibrat – Chiar dacă aceste perioade am putea să le notăm ca și valoare: De la Avraam, avem patriarhii, de la David avem câțiva împărați, parcă am spune că nu sunt așa de importanți ca în prima perioadă, iar din Babilon avem și mai puține exemple: Daniel, Ezra, Neemia etc. Cu toate că noi am putea să le cântărim în mintea noastră, aceste perioade sunt echilibrate în planul lui Dumnezeu, egale ca și număr de neamuri. Dumnezeu este un Dumnezeu al egalității, al acelorași drepturi pentru toți.
3. Că Dumnezeu este în control – Chiar dacă unii oameni au trădat, l-au lepădat pe Dumnezeu, foarte interesant este de observat că Dumnezeu nu a pierdut controlul, el și-a numărat în continuare numărul de neamuri. Asta aduce un plus de admirație și închinare la adresa lui Dumnezeu, pentru că El nu pierde controlul planului său dacă eu mă pun împotrivă și chiar am libertatea de la El să fac ce vreau. Lucrurile acelea mă vor afecta pe mine, dar nu pe Dumenzeu. El este în control tot timpul, a fost și atunci când cu potopul, a fost și pe vremea lui Absalom, a fost și pe vremea Esterei, așa este și acum pe vremea decadenței morale tot mai mari și mai legiferate a generației noastre.

Să fim credincioși lui Dumnezeu cu încredere, nimic nu se pierde din ceea ce faci pentru Dumnezeu, ci totul se adună într-o cunună veșnică de slavă!

Să fiți binecuvântați!