LECȚIA IV – CAP. 9

LUCRAREA LUI ISUS

“Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul, dar putini sunt

lucrătorii! Rugați, dar, pe Domnul secerișului să scoată lucrători la

secerișul Lui.”

(Mt 9:37–38).

Domnul și-a arătat puterea peste boli, peste natură și demoni, dar ce

poate face El în privința păcatului? În acest capitol Domnul atrage

atenția supra păcatului, pentru că mai importantă decât vindecarea și

eliberarea este pacea cu Dumnezeu, mântuirea.

LUNI – Citește: Matei 9,1-8

Aici este cazul unui om paralizat, el nu se putea ajuta pe sine, avea

însă patru prieteni care au făcut tot ce au putut ca să îl aducă înaintea

Domnului. Și l-au adus. Domnul l-a vindecat și i-a spus că păcatele îi

sunt iertate. Nu știm dacă boala se datora păcatelor, dar știm că el avea

nevoie să fie iertat de păcate. Nu putem spune că oricine primește

iertare se și vindecă, dar putem spune că mai importantă decât

vindecarea trupului este curățirea inimii de orice vină și păcat. Omul

pate fi în felul acesta în pace cu Dumnezeu. Nu trebuie să concludem

de aici că toți oamenii bolnavi sunt așa datorită păcatelor. Dar omul

acesta s-a întors acasă cu trupul și cu sufletul vindecat. Asta este

intenția finală a lui Dumnezeu să restaureze întreaga noastră ființă.

Ce este mai ușor să zici: „ești vindecat”, sau „ești iertat”? Dar ce

crezi că este mai important să se zică unui om, care din cele două?

De ce?

19

MARIȚI – Citește: Matei 9,9-13

Domnul în pasajul acesta îl cheamă pe Matei să îl urmeze. Vedem cât

de scurt o face. Aici vedem umilința lui Matei, el nu și-a ascuns

trecutul, nici nu l-a justificat în vreun fel. Vameșii, perceptorii de taxe,

erau printre cei mai disprețuiți din societatea evreiască. Banii pe care

îi cereau, erau bani pentru romani în parte, dar erau și bani storși

pentru venit personal (Luca 19,8). Fariseii de aceea au început să

vorbească pentru că erau intrigați de apropierea Domnului de această

pătură socială. Domnul le spune:„cei bolnavi au nevoie de doctor”.

Acum fariseii se gândeau la Matei că era cel bolnav, și era adevărat,

dar ce era mai trist este că pe ei se vedeau sănătoși spiritual, și de

aceea nici nu au putut fi vindecați. Expresia: „Milă voiesc, iar nu

jertfă” era o expresie care făcea referire la Osea 6,6; dar era și o

expresie evreiască ce sublinia importanța legii morale mai mare decât

a celei ceremoniale.

Dacă Domnul se îndură și de cei mai disprețuiti și corupți oameni

din societatea evreiască, ce revers are acest lucru în societatea

actuală? Cum mă afectează pe mine acest lucru?

MIERCURI – Citește: Matei 9,14-17

20

Ucenicii lui Ioan și fariseii posteau des, iar ucenicii Domnului nu

posteau deloc. Atunci au întrebat pe Domnul despre asta. Domnul

folosește analogia cu petrecerea de nuntă, și spune că atâta timp cât

este Mirele prezent, e prea multă bucurie pentru post. Va veni vremea

când Domnul va fi luat și atunci vor posti. Domnul folosește o altă

analogie, cum nu se potrivește peticul de stofă nouă la un material

vechi, la fel de nefolositoare e încercarea de a aplica ca un petic

adevărul Noului Legământ la formele vechi ale ritualurilor prevăzute

de Legea lui Moise. Domnul nu a venit să restaureze legea lui Moise,

nu avenit nici măcar să mixeze legea cu harul, El a venit să ne aducă o

viață nouă!

Domnul a spus că va veni vremea când Mirele va fi luat, atunci

vor posti. Cum ne afectează pe noi astăzi acest adevăr?

JOI – Citește: Matei 9,18-26

Fiica lui Iair era bolnavă pe moarte, și Iair a căutat pe Domnul pentru

fiica lui, el era un fruntaș al sinagogii, și a făcut asta chiar dacă ceilalți

lideri religioși îi creau probleme pentru asta. În timp ce voia să facă

asta, niște prieteni au venit și i-au spus că fata a murit. Domnul a

sesizat situația și a susținut imediat pe Iair. Să avem credință în

cuvintele Domnului, indiferent cum ne simțim, indiferent ce zic alții,

sau indiferent de circumstanțe. Casa lui Iair era pe punctul de a își

pierde pacea, dar Domnul o învie pe fată și restaurează bucuria în acea

21

casă.Marcu 5,26 ne spune de femeia care a încercat la mulți medici să

se vindece, dar a fost în zadar, nici unul nu a putut să o ajute.

Imaginați-vă ce descurajare a simțit ea. Speranțele ei erau frânte.

Datorită legilor iudaice și a situației ei, ea era necurată (Lev. 15,25).

Domnul a determinat-o să își mărturisească starea, că a fost bolnavă și

s-a vindecat. Lucrul acesta face pe mai mulți să se încreadă în El. Nu o

credință puternică ne va ajuta, ci o credință într-un Dumnezeu puternic

ne va ajuta.

De ce crezi că Domnul a determinat-o pe femeia vindecată să

vorbească?

VINERI – Citește: Matei 9,27-34

Avem consemnat că Domnul a vindecat șase orbi și toți au fost cazuri

diferite. Cei doi orbi știau că este Fiul lui David și au perseverat

venind după El în casă, cu siguranță însoțiți de un prieten care i-a

ajutat. Orbirea este o ilustrației a ignoranței și a necredinței (Is.6,10;

Mat. 15,14). Un om trebuie să fie născut din nou pentru a vedea

lucrurile lui Dumnezeu (Ioan 3,3). El trebuie să vegheze pentru ca să

poată crește spiritual (2Petru 1,5-9). Ultimul miracol din această

secțiune implică un demon. Este diferență între boală și activitate

demonică. Demonii au putere să cauzeze probleme fizice, în cazul

nostru muțenie. Oamenii au admis după vindecare, că așa ceva nu se

mai făcuse în Israel. Dar liderii religioși nu au acceptat că Isus este

22

Mesia. Însă trebuia să explice cumva acest fenomen, și cum îl puteau

explica decât pretinzând că folosește puterea celui rău? Prin aceasta

aruncau pe cei necredincioși exact în mâinile Satanei.

Cum a fost vindecat orbul de atunci ca cel necredincios de astăzi?

SÂMBĂTĂ – Citește: Matei 9,35-38

Domnul Isus nu doar a vindecat, El a și învățat pe oameni și a avut

nevoie de alții, El a implicat ucenicii în rugăciune, în lucrarea de

predicare, în vindecare (Matei 10). Dumnezeu însuși a experimentat o

compasiune similară prin profeți. „Noroadele erau necăjite și risipite”.

Nevoile spirituale ale oamenilor erau chiar mai disperate decât nevoia

de vindecare fizică. Pentru împlinirea acelor nevoi erau necesari mai

mulți lucrători, lucrători la secerișul spiritual al sufletelor în vederea

salvării.

Cum putem ajuta secerișul despre care a vorbit Isus?

LECȚIA III – CAP. 8

PUTEREA LUI ISUS

„Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la

masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.”

(Mt 8:11).

În capitolele 8-9 Domnul face zece miracole. Nu sunt date cronologic

decât ultimele patru în care a participat. Trebuie să ne punem

întrebarea, de ce Domnul a făcut aceste miracole? Cu siguranță a vrut

să împlinească nevoile oamenilor. Dumnezeu nu este preocupat doar

de binele veșnic al omului, ci și de cel temporal, în prezent. Pentru

evrei semnele nu erau neapărat o confirmare că vine de la Dumnezeu

(chiar și Satan poate face miracole 2Tes. 2,9). Miracolele în cazul

Domnului Isus au împlinit și profețiile din VT (Isaia 29,18-19; 35,4-

6). Alături de compasiune și profețiile mesianice, miracolele mai

jucau și un rol de a dovedi adevărurile predicate. Miracolele erau un

fel de predici în acțiune. În timpul lui Moise miracolele erau o apăsare

de la Dumnezeu pentru egipteni, aici, erau un îndemn pentru a lua o

decizie.

LUNI – Citește: Matei 8,1-4

Anumite categorii de oameni erau proscrise pentru evrei: leproșii,

neamurile și femeile. În special pentru farisei. Mulți farisei se rugau în

fiecare dimineață: „Îți mulțumesc că sunt bărbat și nu femeie, că sunt

evreu și nu sunt dintre neamuri, că sunt liber și nu sclav”. Erau mai

multe reguli pentru leproși în Israel, printre altele: să stea izolat de

comunitate, și să strige „Necurat, necurat!” când alții se apropiau. Însă

14

aici îi vedem călcând regula și venind la Domnul Isus ca să îi vindece,

așa de mare încredere aveau în El. Lepra este o ilustrație a

păcatului (Isaia 1,5-6). Lepra era contagioasă, de aceea nu trebuia să

se atingă de nici un om. Însă vedem că Domnul se atingea de ei, asta

ne transmite un mesaj, că El s-a apropiat de păcătoși pentru a îi salva,

a-i vindeca, ba încă a fost făcut păcat pentru noi (2Cor. 5,21).

Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie salvați și nici unul să nu piară

(1Tim. 2,3-4; 2Pet. 3,9).

Ce ilustrează vindecarea leprei pentru noi cei care am fost

mântuiți?

MARȚI – Citește: Matei 8,5-13

Sutașul era responsabil peste o sută de oameni din armata romană. În

Faptele apostolilor când ni se vorbește de sutași, vedem că sunt

oameni de caracter, cu un sens al datoriei, și omul acesta era la fel.

Acesta avea un rob la care ținea mult, și era bolnav.Domnul laudă

acest soldat profesionist pentru credința lui. El înțelegea principiul

autorității foarte bine, cel care stă sub autoritate are puterea să exercite

autoritate. Dacă nu mai stai sub autoritate, atunci nu ai putere să

exerciți autoritatea.

Ce a spus Domnul sutașului cu robul bolnav și de ce?

15

MIERCURI – Citește: Matei 8,14-17

Soacra lui Petru era în pat cuprinsă de friguri. Femeia în Israel nu avea

un statut privilegiat. Isus a vindecat-o cu o atingere și ea, ca răspuns la

binefacerea primită, a început să îi slujească. Pare a fi un miracol

mărunt, dar după apusul soarelui citim că mulți oameni au venit în

casa aceea la Isus cu nevoile lor, pe mulți i-a eliberat de demoni, pe

alții i-a vindecat de bolile lor. Înțelegem de aici că vindecarea unei

case, aduce vindecarea unei comunități. O schimbare adusă în viața

unei femei, face posibil ca schimbarea să ajungă în viața multor

oameni.

Care a fost rezultatul vindecării soacrei lui Petru?

JOI – Citește: Matei 8,18-22

Lucrarea Domnului era începută, dar persecuția nu era cunoscută. Din

acest motiv mulți voiau să devină ucenicii Domnului, dar aceștia nu își

dădeau seama că pentru asta trebuie să fi gata să plătești un preț. Până

acum ei văzuse la Domnul învățături extraordinare, miracole

nemaiauzite, și din acest motiv oamenii erau foarte îndemnați să

devină ucenicii Domnului Isus. Domnul însă știa că urma să vină

persecuția, urma să vină încercările și necazurile, pe care actualii

pretendenți la ucenicie nu le aveau în vedere. De aceea Domnul le

pune în vedere faptul că Fiul omului nu are unde își odihni capul. A fi

ucenic implică o lucrare continuă. Un altul cerea Domnului să își

16

îngroape părintele. Răspunsul Domnului nu este să nu își respecte

părintele, ci să aibă prioritățile corecte în viață, iar Domnul este mai

presus și de părinții noștri.

Ce înseamnă în viața noastră astăzi ceea ce a vrut să spună

Domnul prin expresia: „Fiul omului nu are unde își odihni

capul”?

VINERI – Citește: Matei 8,23-27

Marea Galileei are 13 mile lungime și opt mile lățime. Nu este

obișnuit să fie furtuni mari pe ape. Totuși Domnul cu siguranță știa de

furtună și ar fi putut să o prevină nepornind la drum, dar El a permis

asta ca să îi învețe o lecție. Domnul dormea. Tocmai vorbea că Fiul

omului nu are unde își odihni capul. Aici avem dovada. Însă lecția era

că Fiul era așa de liniștit pentru că se încredea în Tatăl său în orice

situație. Același lucru ar fi trebuit să-l facă și ucenicii. Nu a fost greșit

că l-au trezit, ci atitudinea cu care l-au trezit a fost greșită. Ar fi trebuit

să se încreadă în Dumnezeu chiar și în contextul unei furtuni. Domnul

le-a dovedit puterea Sa chiar și asupra naturii.

Isus a dovedit că are putere asupra naturii în toată complexitatea

ei. Cum influențează acest lucru credința ta?

17

SAMBĂTĂ – Citește: Matei 8,28-34

Acest incident dramatic ne arată ce poate face Satana cu un om, să îl

înrobească să-și piardă controlul de sine, cu frici, izolându-l de casă,

de prieteni, de bucurie, și dacă e posibil să îl condamne pentru

eternitate la judecată. De asemenea, ne arată ce poate să facă

societatea, să îl izoleze, să îl respingă, dar fără să fie capabilă să îl

ajute cu ceva. Ceea ce le-a făcut Domnul acestor doi demonizați este

relevant pentru oricare din noi. El poate vindeca pe oricine și elibera

de astfel de posedări. Domnul a venit la ei înfruntând furtuna ca să

facă asta. Acesta este harul lui Dumnezeu! El i-a eliberat prin puterea

cuvântului Său. El i-a restaurat psihic, social, și comportamental.

Marcu 5,1-20 consemnează că unul i-a cerut să devină ucenicul Lui,

dar Domnul l-a trimis la ai săi să le spună tot ce i-a făcut Domnul.

Sunt trei rugăciuni în acest eveniment: 1) demonii cereau

Domnului să îi lase să meargă într-o turmă de porci; 2) locuitorii

acelui ținut Îi cerea să plece; 3) omul eliberat I-a cerut să îi dea voie să

Îl urmeze (Marcu 5,18-20). Domnul a răspuns cererilor demonilor, a

locuitorilor, dar nu a omului vindecat! Domnul a dat comunității

aceleia pace, ceea ce poate nu o avea de mult timp din cauza acelui

suflet ținut captiv de Satan.

Domnul a refuzat cererea celui eliberat de demoni. Ce ne spune

asta despre slujirea lui Dumnezeu?

18

LECȚIA II – CAP. 7

ADEVĂRATUL DISCERNĂMÂNT

“Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea

care duce la pierzare, șimulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este

poarta, îngustă este calea care duce la viață,

șiputini sunt cei ce o află.”

(Mt 7:13–14).

Cărturarii și fariseii se făceau vinovați de o judecată greșită față de ei

înșiși, față de alții și față de Domnul. Falsa lor neprihănire i-a condus

la falsă judecată. Acest lucru a făcut ca Domnul să își încheie predica

de pe munte cu un discurs despre judecată.

LUNI – Citește: Matei 7,1-6

Judecata începe cu noi înșine. Domnul nu ne îngăduie să judecăm pe

alții, pentru a nu discrimina. Dragostea creștină nu este oarbă (Filipeni

1,9-10). Persona care crede tot ce aude și acceptă tot ce i se spune

pentru a fi spiritual, va experimenta confuzie și mari pierderi

spirituale. Înainte ca să judecăm pe alții trebuie să ne judecăm pe noi

înșine.Dacă noi ne judecăm pe noi înșine vom fi gata de judecata lui

Dumnezeu. Fariseii nu se gândeau că vor fi trași la socoteală pentru

ceea ce au făcut ei altora. Pasajul paralel în Luca 6,37-38 este de

ajutor. Nu doar Dumnezeu ne va judeca la final pentru ce am făcut,

dar și oamenii ne judecă în prezent, iar noi primim de la oameni exact

ceea ce le dăm. Vom primi înapoi, exact cum am judecat și măsura în

care am judecat. Noi vom culege exact ceea ce am semănat. Domnul

folosește ilustrația ochiului, pentru că este organul cel mai senzitiv din

9

corpul uman. Omul care are o bârnă în ochiul lui și caută să scoată

paiul din ochiul fratelui lui, este într-adevăr ridicol. Dacă noi nu ne

mărturisim păcatele ca să fim curățați de ele, vom fi orbi și nu vom

putea vedea clar ca să ajutăm pe alții. Fariseii vedeau păcatele din alți

oameni, dar nu vedeau păcatele din viața lor.

Nimeni din noi nu are dreptul să judece pe altul. Ești de acord?

De ce da? De ce nu?

MARȚI – Citește: Matei 7,7-12

Noi trebuie să ne rugăm pentru călăuzire și direcție. Dacă lipsește

cuiva înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu (Iacov 1,5). Solomon

a avut priceperea să ceară înțelepciune de la Dumnezeu ca să poată să

judece pe poporul său, Israel, iar Domnul i-a răspuns în mod unic

(1Împ. 3,3). Dacă avem discernământ, trebuie să ne rugăm lui

Dumnezeu să ne arate mereu voia Sa. Regula de aur spune să facem

altora tot ce voim să ne facă ei nouă. Dacă facem asta nu vom face

nimic care să facă rău cuiva, după cum nici noi nu vrem să ni se facă

nouă rău. Însă trebuie să știm că a practica regula de aur, se cere un

preț. Dacă noi dorim binele lui Dumnezeu altora și ei îl resping, ei se

vor întoarce împotriva noastră. Noi suntem sare și lumină, iar în

anumite condiții acestea două deranjează, irită, numai când sunt

primite acestea devin o binecuvântare.

Ce are de a face regula de aur cu a judeca pe alții?

10

MIERCURI – Citește: Matei 7,13-14

Pentru că sunt falși profeți în lume, trebuie să fim atenți să nu fim

înșelați. Însă cea mai mare înșelare, este înșelarea de sine. Cărturarii și

fariseii trăiau această înșelare, crezându-se pe ei neprihăniți, iar pe

ceilalți îi vedeau păcătoși. Este posibil ca oamenii să asculte învățătura

corectă, să urmeze regulile corecte și totuși să nu fie mântuiți. Domnul

folosește două ilustrații pentru a ne ajuta cum să ne judecăm pe noi și

pe alții. Domnul vorbește de calea cea largă și calea cea îngustă.

Mulțimea celor ce merg pe calea largă, nu înseamnă că acea cale este

mai bună. Numărul nu este relevant pentru adevăr, ci dreptatea face

relevant adevărul. Un test al adevăratei credințe este acesta: „te costă

pe tine credința ceva?” Dacă nu te costă, atunci nu este adevărata

credință. Unii oameni care spun că ei cred în Isus, nu au renunțat

niciodată la nimic, iar acest lucru va fi pus la încercare, și atunci se va

dovedi dacă ei cred cu adevărat. Isus ne spune de calea îngustă că este

grea. Noi nu putem merge pe două căi în două direcții diferite în

același timp.

Cum ne poate spune costul în viața creștină și viața schimbată,

dacă suntem în Hristos sau nu?

11

JOI – Citește: Matei 7,15-16

Întrebarea care se pune este aceasta: „Mi-a schimbat viața decizia mea

pentru Hristos?” Falșii profeți care vestesc false doctrine, nu pot

produce decât falsă neprihănire (Fapte 20,29). Roadele lor sunt false și

nu pot rămâne. Cu cât ne apropiem mai mult de ei, cu atât le vedem

falsitatea vieții și a doctrinei. Ei se slăvesc pe ei, nu pe Hristos. Iar

rodul lor este să exploateze pe alții, nu să îi edifice. Un om care

urmează un fals profet, niciodată nu va experimenta o viața schimbată.

Oamenii trebuie să vadă asta înainte să fie prea târziu.

Care este adevăratul test pentru credința creștină?

VINERI – Citește: Matei 7,17-20

Pilda celor doi pomi ne arată că adevărata credință produce roade

pentru slava lui Dumnezeu. Toți pomii din natură produc roade după

soiul lor. La fel acest lucru este valabil și în domeniul spiritual.

Roadele bune vin de la pomii buni, iar roadele rele vin de la pomii răi.

Pomii care nu aduc roadă bună, sunt tăiați și aruncați în foc. „Deci

după roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7,20). De asemenea Domnul

atrage atenția că important este lăuntrul tău, dacă ești născut din nou,

sau nu, dacă ești om nou, sau om firesc. Dacă nu ești întors cu

adevărat la Dumnezeu, te poți strădui să faci o sumedenie de lucruri,

dar roada ta tot rea va fi, pentru că natura ta este rea. De aceea este așa

12

de importantă venirea la Hristos, încheierea legământului cu El, pentru

că asta arată un accent pe identitate și nu pe practici religioase.

Ce fel de roade produce un creștin? Exemple.

SÂMBĂTĂ – Citește: Matei 7,21-29

După ce Domnul vorbește de cele două căi și de cei doi pomi, Domnul

încheie predica prin a arăta două tipuri de constructori ai caselor lor.

Aceste două case reprezintă finalul vieții de credință, când Domnul va

arăta totul la judecată. Sunt falși profeți care fac calea ușoară pentru

oameni să intre, dar la finalul lucrării este distrugerea. Finalul testului

nu este ce cred eu însumi despre mine sau ce crede altul despre mine,

ci ceea ce spune Dumnezeu despre mine. Cum ne putem pregăti

pentru această judecată? Făcând voia lui Dumnezeu! Urmând voia Lui

și testându-ne credința. Testul nu este a spune: „Doamne, Doamne!”,

ci a face voia lui Dumnezeu. Ce ușor este să înveți un vocabular

creștin sau chiar să memorezi Biblia, și totuși să nu faci voia lui

Dumnezeu?

Cum ilustrează casa pe stâncă și casa pe nisip biserica de astăzi?

Duhul Sfânt este a treia persoană din sfânta treime, este Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, de aceeași substantă cu Tatăl și cu Fiul, persoană atotștiutoare, atotprezentă, atotputernică și infinită.

Din toate darurile date de Dumnezeu omenirii, nu există nici unul mai mare decât prezența Duhului Sfânt. Duhul Sfânt are multe funcții, roluți și activități.

În lume – Duhul Sfânt face o lucrare pretutindeni în lume în inimile tuturor oamenilor. Domnul Isus ne spunea: ”Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.” (Ioan 16:8) Astfel toată lumea are conștiința că Dumnezeu există, chiar dacă nu vor să recunoască acest lucru. Duhul aplică adevărurile lui Dumnezeu în inimile oamenilor pentru a-i convinge prin argumente concrete și suficiente că sunt păcătoși. Dacă oamenii răspund la convingerea lui, Duhul îi aduce la mântuire.

În credincioși – Odată mântuiți, noi aparținem lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt își stabilește reședința în inimile noastre pentru totdeauna (Rom.8,9), ne pecetluiește cu confirmare, certificând și asigurându-ne arvuna pentru statutul nostru veșnic de copii ai Săi. ”Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;” (Ioan 14:16) În limba greacă cuvântul ”mângâietor” (paracleto) înseamnă ”cel care este chemat alături de”. Acest lucru ne arată pe cineva care încurajează, îndeamnă. Domnul Isus a dat Duhul Sfânt ca o compensație pentru absența Lui, pentru a împlini funcțiile pe care El le-ar fi avut dacă ar fi rămas cu noi. Duhul Sfânt ne dă puterea să înțelegem și să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu ”Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare”. (Ioan 16:13). El dezvăluie minții noastre întregul sfat al lui Dumnezeu referitor la închinare, doctrină și viața creștină. El este Conducătorul suprem, care merge înaintea noastră, eliminând toate obstacolele mentale, sufletești și volitive, făcându-ne să înțelegem toate lucrurile spirituale. Partea esențială a adevărului pe care El îl descoperă, este că Domnul Isus este Cel care a spus că este. ”Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine”. (Ioan 15:26) Duhul ne convinge de dumnezeirea lui Hristos și de întruparea Lui, de faptul că El este Mesia, de suferința, moartea, învierea și înălțarea Lui la dreapta lui Dumnezeu și de roul Său de judecător al tuturor.

În Biserică – Un alt rol al Duhului Sfânt este acela de dătător de daruri. 1Corinteni 12 descrie darurile spirituale date credincioșilor ca să poată funcționa ca trupul lui Hristos pe pământ. Toate aceste daruri mari și mici sunt date de Duhul Sfânt, pentru a fi ambasadorii Lui în lume, demonstrând harul Său și glorificându-L pe El. De asemenea Duhul Sfânt înfrumusețează viața noastră prin roada Sa, înnobilează caracterul nostru prin: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe și înfrânarea poftelor. (Galateni 5,22-23) Acestea nu sunt roada trupului nostru, care este incapabil de a produce astfel de roade, ci ele sunt produse de prezența Duhului în viețile noastre.

Duhul Sfânt este Dumnezeu care a venit să locuiască în noi, să nu ne părăsească niciodată, să ne întărească până la sfârșit, să fie cu noi chiar atunci când avem nevoie mai mult de cineva. Toate făgăduințele lui Dumnezeu din cuvânt sunt împlinite de Duhul Sfânt prin prezența lui binecuvântată în noi.

Să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt și lucrarea Lui în viețile noastre!

Florin Stoica

– un material adaptat și prelucrat după http://gotquestions.com/

”Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.” 1Corinteni 10,13

În textul acesta apostolul Pavel ne spune că ispitele și încercările sunt greutăți, dar niciodată de netrecut:

• Nici una nu este peste puterea noastră – ci Dumnezeu totdeauna le trimite, le îngăduie potrivit cu puterea noastră. Poate o încercare îți pare grea, un lucru e sigur, nu este peste puterea ta. Nu descuraja! Ea este totdeauna sub puterea ta, adică să o poți răbda! De aceea îndrăznește! Este ca un lucru sigur, de care biblia vrea să nu ne îndoim.
• Întotdeauna este un mijloc ca să ieșim din ea – niciodată nu este fără ieșire. Satan asta vrea să crezi, că nu mai ai ieșire. Oricât de întunecată ar părea o problemă, un lucru e clar, nu este fără ieșire. Cât va mai fi har pe pământ, mereu va fi o ieșire! Este un lucru de migală, este adevărat, ca să cauți ieșirea, dar ea este! Este un lucru te timp ca să o găsești, dar ea este!

Dacă știi aceste două lucruri ar trebui să ai pace, să știi că lucrurile sunt stabile și rezonabile, trebuie să fii și tu silitor și să le rezolvi. Ai două asigurări, sunt alese de Dumnezeu cum trebuie, și au soluții toate. Ce vrei mai liniștitor de atât? Să fim mulțumitori și muncitori, să nu disperăm niciodată orice ar fi, mereu să alergăm la Hristos, să ne ierte de păcat, daca avem, sau să ne dea Duhul Sfânt ca să vedem calea. Să facem acea muncă migăloasă, în care să găsim soluția, pentru asta trebuie cercetare, trebuie studiu, analiză peste analiză, după analiză uneori. Asta este! Este mai costisitor, dar dacă știi că totdeauna este o ieșire, cum vrei mai mult respect pentru munca ta? Caută, că vei găsi!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Florin Stoica

Duminica aceasta am fost îndemnați să ne rugăm pentru familiile noastre, pentru înțelepciune în educarea copiilor noștri. De aceea voi veni cu câteva îndemnuri pentru educarea copiilor noștri.

În casele creștine există un mare avantaj al prezenței cuvântului lui Dumnezeu, însă nu suntem scutiți de erori, cel rău are metodele lui în a face pe creștini să greșească în educația copiilor. Iată în continuare câteva greșeli, erori pe care creștinii le fac în educația creștinului.

1. Moralitatea – aceasta nu este o metodă rea în sine, deci trebuie să o folosim, dar trebuie să știm că nu este suficientă. Moralitatea e bună, dar ea se bazează pe puterile omului, iar omul prin puterile lui nu se poate schimba niciodată. ”Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.” (Ieremia 2:22) Atunci care este soluția? Soluția este Evanghelia lui Hristos. Prin ea suntem născuți din nou și primim Duhul Sfânt. Acestea sunt adevăratele soluții pentru noi.
2. Conducerea deficitară – asta presupune ideea că tatăl este capul familiei. Acest lucru poate fi și adesea este interpretat greșit, făcând din ceilalți membrii ai familiei slujitori ai tatălui. Acum, slujitori sunt, dar ai lui Dumnezeu. Faptul că tatăl este capul familiei, asta implică să fie cel dintâi, modelul slujirii lui Dumnezeu în familia lui. Aceasta este perspectiva corectă asupra conducerii.
3. Determinismul – acest concept pleacă de la Proverbe 22,6 care spune: ”Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Acest text este un proverb și nu o profeție. Când citim biblia trebuie să ținem cont de specificul fiecărei cărți. Acest text spune că așa se poate întâmpla, dar nu că întotdeauna se întâmplă așa. Deci ce este greșit cu acest determinism? Trebuie să învățăm pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, dar de asemenea, dacă el niciodată nu se întâlnește cu Hristos, el are șansa să nu meargă niciodată pe calea lui Dumnezeu. Prin Evanghelie și Harul lui Dumnezeu versetul acesta poate deveni realitate.
4. Ipocrizia – asta înseamnă să pretinzi ceea ce nu ești. Când nu poți să faci un lucru pe care în spune Dumnezeu, trebuie să stai în fața lui Dumnezeu și să îl rezolvi potrivit Cuvântului, mărturisind, spălând și îndreptând acel lucru. Altfel tu nu vei putea să îți ridici familia mai sus decât ești tu. Ipocrizia este cea care îți sugerează să te ascunzi pe tine, și să înveți pe alții ce este corect. Să ne ferim de acest lucru, este păcatul cel mare al celor credincioși. Să ne îndreptăm cu adevărat, dacă vrem să scăpăm de această ispită.

În încheiere vreau să spun că Hristos și Evanghelia Sa este soluția lui Dumnezeu pentru noi, cât și pentru copii noștri. Evanghelia nu este doar o poartă de început, despre care apoi nu mai vorbești, ci ea este mesajul care întreține viața noastră, ea ne spune că fără Hristos nu putem face nimic, ea ne spune că prin nașterea din nou, toate lucrurile se fac noi, cele vechi se duc. Evanghelia nu ne învață doar răscumpărarea prin Hristos, ea are mult mai multe învățături. Ea ne învață că dacă este cineva în Hristos el a primit har care îl întărește până la sfârșit, îl duce înainte în siguranță dacă este în legământ cu Hristos. Aceasta este calea care ne dă nouă putere să perseverăm până la sfârșit cu bine!

Domnul să ne ajute să ne bazăm pe Evanghelia Domnului Isus în toate aspectele vieții noastre!

Învierea Domnului Isus a marcat cel mai mult biserica primară astfel încât mesajul lor principal era despre înviere.

Învierea dovedea supremația lui Hristos asupra morții, biruința Lui și dovada răscumpărării noastre.

Supremația Domnului Isus se vede prin faptul că odată înviat, El nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra Lui. (Romani 6,9) Acest lucru ne arată că ceea ce a făcut Isus nu mai are cale de întoarcere, și aici este vorba de viață, de veșnicie. Așa vom fi și noi dacă păstrăm până la sfârșit credința în Hristos!

Biruința Domnului Isus prin înviere se vede prin faptul că răutatea oamenilor și a celui rău a fost înfrântă. De acum omul nu mai are ce să facă. Domnul Isus deși era printre ei, era ca ei, El era superior lor, putea apărea și dispărea, putea trece prin ziduri. Era mai presus de ei, era întru-un trup de slavă. Domnul a obținut biruința totală asupra celor răi.

Învierea Domnului Isus este dovada răscumpărării noastre. Prin învierea Lui se dovedește faptul că am fost socotiți neprihăniți Romani 5,25. El după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. (Evrei 9,12) Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. (Evrei 9,14)

Dacă privim moartea și învierea Domnului Isus din perspectiva mântuirii noastre vedem adevărata ei valoare. El a făcut asta pentru că ne-a iubit și pentru că această cale era singura pentru ca noi să putem fi mântuiți de justiția dreaptă a lui Dumnezeu.

Lăudat să fie Dumnezeu!

Legendă:

Hristos

Domnul Isus a venit pe pământ a trăit o viață fără păcat, a vestiti calea mântuirii, a murit și a înviat pentru păcatele oamenilor, apoi a încredințat ucenicilor mandatul câștigării de suflete.

Domnul Isus este centrul bisericii Sale, biserica este trupul Său, toate categoriile de slujitori sunt ancorați în El, atât noii convertiți cât și conducătorii în Hristos. El ține totul, fără El nu există biserica creștină.

I – Adunarea

Aceștia sunt toți oamenii dintr-o adunare, care ascultă cuvântul lui Dumnezeu, credincioși sau necredincioși. În adunare cei necredincioși întreabă ca în Fapte 2,37 : ”Ce să facem?”.

Aici au venit la locul potrivit, pentru că din biserica lui Hristos se poate ajunge în Împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință oficiind acest lucru în actul botezului.

II – Membrii

Aceștia sunt diferiți de ”Adunare” pentru că ei sunt aceia care au spus ”Da” lui Dumnezeu. Aceia care au încheiat legământ cu Domnul în apa botezului spre iertarea păcatelor lor.

Ei vor trebui să țină acest legâmânt, să nu dea înapoi, ci să persevereze pe cale până la sfârșit, ca în final să primească cununa vieții de la Domnul Isus.

III – Ucenicii

Aceștia sunt cei ce vor să se refacă, să se restaureze, iar acest lucru se realizează prin mijloacele harului: Stăruința în cuvânt (învățătura apostolilor), stăruința în părtășie (legătura frățească), stăruința în Cina Domnului, și în rugăciuni. Fapte 2,42.

Există diferență între membru și ucenic, datorita lui Simon vrăjitorul din Fapte 8,20-21. Aici Simon se botezase, dar el nu începuse să se refacă prin studiu, părtășie, sfințenie (Cină), rugăciune. El cerea bani ca să primească și el putere să facă ce făcea Petru. Petru îl mustră aspru că el nu are paste cu ucenicii.

Se poate vedea ușor că cei ce nu participă la astfel de activități în biserica locală nu cresc chiar în ani de zile. Întradevăr să vii la studiu, rugăciune, părtășie ia timp, energie, implică neînțelegeri, fricțiuni și împăcări, dar în mod duhovnicesc cine își asumă toate acestea se vede clar o creștere în maturitate în asemănare cu Hristos.

IV – Slujitorii

Aceștia sunt cei ce și-au identificat darul și chemare spirituală și își întrebuințează darul, vrând să ajute și pe alții.

Aceștia veghează asupra sfințeniei personale, pentru ca să poată fi credibili și eficienți în slujirea lor, potrivit cu 1Tim. 3.

Aceștia jertfesc timp, energie asemeni ucenicilor care și ei participă la întâlniri, diferența constă în faptul că la aceste înâlniri, ei conduc cântările, studiile, îndemnrule din cuvânt s.a.

V- Conducătorii

Vreau să specific faptul că orice conducător în Hristos niciodată nu este pe primul loc, ci el totdeauna este cel mult al doilea, după Hristos.

Dar el își asumă conducerea, responsabilitatea unei lucrări în mod consacrat, el adesea este dedicat acestei lucrări tot timpul, cum sunt aposolii, păstorii etc. Dar nu este neapărat să nu facă decât asta, și Pavel avea alt servici pentru susținere, dar sunt consacrați.

Aceștia devin slujitori între slujitori, așa cum apostolul Pavel slujea pe Timotei, Tit, și alții care erau ei la rândul lor episcopi, păstori. Astfel, conducătorii se ridică să slujească atât pe creștini, cât și pe alți lucrători, ei devin cănducători în generația lor pentru Hristos. Este forma cea mai înaltă de slujire a lui Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Dragi frați și surori, sper că vă găsesc bine cu aceste cuvinte!

Am ajuns cu studiul Vechiului Testament în cartea Deuteronom. Cartea aceasta este așa de relevantă pentru zilele noastre, cum a fost și în vremurile Domnului Isus, la 1500 de ani de când a fost scrisă. Domnul în ispitirea din pustie a citat doar din cartea Deuteronom. Era un rezumat al legii, o carte de vârf în concepția poporului Israel.

v.4. Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn! – În țara Canaan oamenii credeau că sunt mai mulți, dar ei trebuia să știe că nu era adevărat. În realitate nu era decât un singur Dumnezeu. Moise vroia să îi încredințeze și să nu mai stea în dilemă, să nu se mai lase ispitiți, să câștige timpul ascultând de Acest singur Dumnezeu. Nici nouă astăzi Dumnezeu nu ne spune alt lucru: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona! Pentru alții pântecele este dumnezeul lor. Răscumpărați vremea căci zilele sunt rele! Cu toate acestea, mulți aleargă de dimineață până seara după tot felul de dumnezei, măcar că nu conștientizează asta. Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn!

v.5. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta! – Este cea mai mare poruncă! Domnul nu a adăugat mult la asta, decât pe iubirea de semen. Cele zele porunci se înpart în două, pentru Dumnezeu și pentru oameni. Însă ceea ce învață Moise sunt câteva lucruri concrete, practice: să citești scripturile de două ori pe zi – la sculare și sa culcare. Dacă nu ne obișnuim să facem asta, nu vom progresa. Să vorbim celor din jurul nostru. Atunci erau copii, nepoții, robii. Acum sunt cei de astăzi. Orice vorbiți, faceți-o din perspectiva lui Dumnezeu și așa vestiți evanghelia.

Fraților să facem aceste lucruri, să strângem rândurile, să ținem aproape! Venirea Domnului bate la uși! El nu s-a schimbat, se așteaptă ca să îl urmăm cu credincioșie!

Domnul să ne ajute să împlinim tot ce spune Domnul, ca să ne adunăm comori în ceruri! Amin!